Abordarea durerii în modelul biopsihosocial

Durerea face parte din existența noastră, a tuturor. Diferența este dată de modul în care fiecare dintre noi percepe această durere. Putem spune așadar că durerea are un caracter personal, este infuențată de normele culturale, de istoria individuală și de genele fiecăruia. Acesta este și motivul pentru care tratamentul durerii diferă în funcție de nivelul de înțelegere a durerii și de experiență.

Teoria asupra durerii s-a schimbat considerabil în ultimul secol, dar fără a se înlătura complet aspecte deja cunoscute. Modelul biomedical traditional vedea durerea ca pe o dihotomie: aceasta putea să fie somatogenă sau psihogenă. Niciodată nu erau luate în considerare ambele surse. Prin urmare, severitatea durerii care nu era asociată unei afecțiuni fizice era considerată ”imaginară” sau psihogenă. Din fericire, în zilele noastre durerea este înțeleasă ca o experiență multidimensională și dinamică, iar pentru a determina toți parametrii acesteia sunt analizați factori psihologici, sociali, cognitivi, fiziologici și comportamentali.

Chiar dacă există modificări radicale în definirea conceptului de durere, încă nu putem vorbi despre un tratament universal și permanent al acesteia. Scopul nostru este de a examina în ce măsură cadrul biopsihosocial, care integrează factori fizici, psihologici și sociali, poate fi aplicat pentru îmbunătățirea calității vieții oamenilor ce suferă din cauza durerii cronice.

Diferența dintre boală propriu-zisă și disfuncție este esențială pentru înțelegerea durerii cronice. O boală este determinată în general de un ”eveniment biologic obiectiv”, are o cauză clară, care poate fi identificată la un moment dat, pe când o disfuncție poate fi descrisă ca ”percepția subiectivă” asupra unei posibile afecțiuni.

Conceptele de boală și disfuncție sunt similare celor de durere și nocicepție. Nocicepția presupune receptarea unui stimul dureros și trasmiterea caracteristicilor acelui stimul către creier. Durerea este o percepție subiectivă care, așa cum am menționat și anterior, depinde de compoziția genetică, istoricul, statusul fiziologic curent, mediul socio cultural, așteptările și starea de spirit a persoanei afectate.

În contrast cu viziunea biomedicală asupra durerii, modelul biopsihosocial se concentrează pe înțelegerea cât mai profundă a interacțiunii complexe dintre variabilele biologice, psihologice și sociale.

Abordarea biopsihosocială a durerii ia în considerare modalitățile diferite prin care oamenii răspund la aceleași simptome și ține cont de dinamica afecțiunilor. O afecțiune cronică, spre exemplu, nu poate fi tratată la fel acum și peste alți 2 ani. Ea trebuie privită longitudinal, în timp, ca un cumul de procese multifactoriale în cadrul cărora dinamica și interacțiunea reciprocă a factorilor biologici, psihologici și sociali modelează experiența și răspunsurile pacientului. Factorii biologici pot iniția, menține și modula perturbațiile fizice, în timp ce variabilele psihologice influențează evaluarea și înțelegerea semnalelor fiziologice. Factorii sociali conturează răspunsul comportamental al pacientului.

Altfel spus, factorii psihologici pot influența la nivel fizic, biologic prin stimularea sau inhibarea producției de hormoni și influențarea activității cerebrale. Din acest motiv platforma RestartiX oferi mebrilor accesul la tehnici de relaxare și clase de mastermind. Experții RestartiX consideră că fără acest stimul de origine psihoemoțională nu putem avea o abordare completă asupra durerii. Răspunsurile comportamentale pot la rândul lor să influențeze organismul la nivel biologic – o persoană evită anumite activități pentru a nu influența simptomele pe care le resimte. Spre exemplu, dacă mă dor genunchii atunci când alerg, o să evit să mai alerg. Acest răspuns comportamental îmi va afecta însă rezistența, capacitatea de a face efort și tonusul muscular dacă nu înlocuiesc alergarea cu o altă formă de activitate fizică. Mai târziu, din cauza diminuării funcției aparatului musculo-scheletal, este posibil chiar să încep să resimt dureri și atunci când merg, așadar să accentuez de fapt simptomele resimțite, deși inițial am încercat să le reduc.

Imaginea nu este completă până nu luăm în considerare și efectele directe ale bolii și tratamentului asupra factorilor cognitivi și comportamentali. Influențele biologice și medicamentele pot afecta abilitatea individului de a se concentra, pot cauza oboseală și pot influența percepția asupra sinelui. Toate acestea îl pot determina pe bolnav să nu își mai dorească să se implice în anumite activități.

În evoluția unei boli, ponderea influenței factorilor fizici, psihologici și sociali variază. Spre exemplu, dacă vorbim despre stadiul acut, factorii fizici, biologici predomină. În timp însă, factorii psihologici și sociali vor influența din ce în ce mai mult, distorsionând chiar percepția anumitor simptome. Spre exemplu, dacă o persoană suferă de dureri cronice de spate, la un moment dat este posibil să considere durerea o normalitate și să o ignore, generând astfel o deterioare mai accentuată a țesuturilor. Opusul se poate întâmpla de asemenea – în urma unei entorse de genunchi, să spunem, pacientului îi este teamă să se sprijine în picior pentru că resimte durere. Se poate întâmpla ca și după ce leziunea s-a vindecat, pacientul să distribuie mai puțină greutate me membrul afectat, determinând în timp suprasolicitarea membrului sănătos.

Pentru a înțelege răspunsurile complexe pe care fiecare individ le generează mai ales în cazul afecțiunilor cronice, este absolut esențial ca toți factorii să fie luați în considerare, fie aceștia biologici, psihologici sau sociali. De asemenea nu trebuie să uităm să privim afecțiunea dintr-o perspectivă longitudinală: cum a apărut, cum a evoluat și în ce punct de aflăm. Nu putem realiza un tratament eficient al durerii dacă ne raportăm strict la momentul prezent.

În concluzie, omul nu poate fi tratat indiferent de simțirile sale, de mediul în care trăiește, de caracterul și personaliatea acestuia. Nu suntem doar o masă de celule, identică de la un individ la altul. Suntem diferiți prin ceea ce gândim, prin ceea ce simțim, prin experiențele noastre. Așadar, putem spune că durerea noastră, este doar a noastră și numai prin definirea complexă a acesteia o putem trata.

Ph Md. Alexandru Ilie